Instant articles – cu bune si mai putin bune

“Astazi, Facebook lanseaza Instant Articole – un nou si frumos mod de a citi articolele in news feed …” este inceputul post-ului prin care administratorii bine cunoscutei retele anuntau, in urma cu cateva saptamani, prezenta unei noi optiuni. Pentru moment disponibila doar pe terminalele Apple (la data scrierii acestui articol aplicatia este disponibila si pe sistemele Android) aplicatia a reusit sa divizeze masa de editori, unii considerand ca instant articles se dovedeste un real succes pentru retea si editori, cealalta tabara aducand o serie de acuze la adresa managementului o care monetizeaza.

Cine este instant articles?

Este de prisos sa mai amintim ca aplicatia este disponibila pe toate platformele mobile, facilitate care deschide o serie de oportunitati pentru toti participantii la proiect inclusiv destinatarii finali. Aplicatia este creata in HTML 5 si sustinuta de fluxurile RSS, fapt care contribuie, alaturi de alte tehnologii, la o incarcare foarte rapida a articolelor, de pana la zece ori mai rapida comparativ cu alte aplicatii similare. In fapt, pentru incarcarea articolelor sunt utilizate aceleasi tehnologii prin care sunt incarcate pe wall videoclipurile sau fotografiile. Noile dimensiuni ale interactivitatii au capacitatea de a transforma un simplu articol intr-un organism viu, care pulseaza si reactioneaza rapid la dorintele cititorului. Zoom-urile aproape instantanee, autoplay-ul clipurilor video in timp ce este parcurs articolul, afisarea de fotografii sau harti explicative, sunt cateva aspecte ale noii modalitati de a citi presa de dimineata, de exemplu. Articolele sunt insotite de propriul URL, facilitate care inlesneste partajarea informatiilor sau citirea lor in orice format. La proiect participa nume importante din media, nume care acopera mai multe directii. Dintre acestea amintim: BuzzFeed, New York Times, National Geographic, The Atlantic “, NBC News, The Guardian, BBC News, Bild, și Spiegel Online.

Cartea castigatoare

In ceea ce priveste concurenta pe acesta nisa, nici aici Facebook-ul nu are de ce sa isi faca griji prea mari. Desi in esenta dinamice, companiile aflate intr-o relatie concurentiala cu reteaua par a fi niste colosi cu picioare de lut, iar micii dezvoltatori au fost striviti fara ca macar cineva din interiorul fenomenului sa fi intentionat acest lucru.

O modalitate, extrem de facila, de a monetiza un produs pe net este permisiunea de a fi purtator de publicitate. Cu cat continutul are mai multe vizualizari, cu atat mai mult materialul publicitar va fi mai bogat. Asta ar fi partea frumoasa a ideii. Un grup de persoane cu anumite intentii ar putea interveni intr-unul sau mai multe momente ale unui articol pentru a-l promova mai intens. Din acest rationament simplu se pot deduce sau intelege mai multe lucruri, pentru unii deloc placute. Pe acelasi principiu se poate derula un alt scenariu asemanator, in care Facebook dezvolta o serie de parteneriate preferentiale prin care este promovat insistent un anumit jucator din piata, prin “jucator din piata” intelegandu-se editorii de content. Cine pierde cine castiga, este o intrebare la care fiecare ar putea avea un raspuns propriu. In definitiv, cel ce va avea de pierdut va fi cititorul si libertatea lui de expresie printr-o posibila impunere de continut. Intereseaza pe cineva?

Implicatiile pe care le are o simpla aplicatie prin care noutatea stirilor este cel mai important subiect, pot fi privite din mai multe unghiuri, pentru fiecare unghi emitandu-se cate o parere sau tragandu-se cate o concluzie. Frumusetea unei actiuni care a plecat de la ideea de a oferi o experienta cat mai buna poate fi denaturata ingradind-o intr-un context mercantil.